Summitul NATO de la Ankara intră în linie dreaptă, cu o declarație finală suplă, cu puține articole și care a fost negociată de ambasadori la un nivel acceptabil. Totuși, dincolo de formalismul și festivismul unui summit, și desfășurat pe deasupra în curtea moștenitorului Înaltei Porți, evoluțiile factuale, transferul responsabilității pentru Apărarea Europei spre europeni și retragerea americană sunt fapte în curs de evoluție, nu toate corelate cu un plan de dezvoltarea proporțională și rutinare a noii formule a unui NATO europenizat, sau al unui pilon european puternic în cadrul Alianței. În plus, reașezarea instituțională și militară a NATO vine și cu nenumărate teme subsecvente, dar extrem de prezente, vizând raportul de putere și redefinirea securității, apărării și descurajării europene.