Las joaca fără regrete, fug mai iute decât o minge scăpată la vale, înspre poarta abia instalată de tata, pietrișul alb scârțâie sub sandalele-mi grăbite. Dreptunghiul de metal proaspăt vopsit în negru e noul meu portal magic spre obrazul cald al mamei sau umerii de oțel poleiți cu blândețe ai tatăl